„Avem vecini răi aici”. De teama unui atac al Rusiei, țările de la frontiera de est a Europei își pregătesc spitalele pentru război

De la stocarea de truse de prim ajutor pentru incidentele cu victime în masă și până la echiparea medicilor cu veste antiglonț, planurile privind acordarea de îngrijiri medicale pe timp de război nu mai sunt doar scenarii ipotetice pe flancul estic al NATO, scrie Politico. De când conflictul din Ucraina a distrus iluzia că Europa este ferită de amenințarea unui război, toate țările NATO de la frontiera de est își revizuiesc protocoalele privind gestionarea crizelor de către unitățile medicale, organizează exerciții și simulări militare, investesc în veste tactice și căști de protecție și își mută sălile de operație în subteran, în timp ce spitalele se confruntă cu posibilitatea ca o mare parte din personalul lor medical să părăsească țara în caz de război. 

Explozii uriașe, sirene asurzitoare și fum peste tot. Oamenii aleargă speriați, unii sunt întinși pe pământ, alții urlă de frică. Haosul a cuprins întreg orașul Jonava din centrul Lituaniei.

Nu este un bombardament real, ci un exercițiu militar („Lupul de fier”) organizat de autoritățile lituaniene cu scopul de a pregăti armata, poliția, pompierii, spitalele și paramedicii pentru circumstanțele excepționale ale celui mai sumbru scenariu: un atac al Rusiei pe flancul estic al NATO.

„Când presa a raportat despre războiul care a început în Ucraina, a fost înspăimântător”, a spus Martyna Veronika Noreikaite, unul dintre paramedicii care a participat la cel mai mare exercițiu militar anual al NATO din Lituania.

„A fost înfricoșător la muncă pentru că nu știam dacă aveam destule resurse sau dacă eram pregătiți în cazul în care s-ar fi întâmplat aici”, a povestit Noreikaite, care crede că exerciții precum cel din Jonava „ar trebui să aibă loc mai des”.

Directorul general adjunct al consiliului medical care se ocupă de situațiile de criză în Estonia, Ragnar Vaiknemets, crede că nu se pune problema dacă Rusia va ataca, ci când.

Pentru țările din estul NATO, pregătirea pentru război nu este opțională – este o urgență

După ce mulți ani s-au aflat sub ocupație rusă, țările de pe frontul estic al Europei cunosc foarte bine cât de repede pot trupele Moscovei să ajungă pe teritoriul lor.

„Avem vecini răi aici: Rusia și Belarus”, a spus Daniel Naumovas, ministrul adjunct al sănătății din Lituania. Țara sa face legătura între restul teritoriului NATO și țările baltice prin Coridorul Suwalki, văzut drept una dintre principalele ținte ale unui viitor atac al Rusiei.

Deși toate țările UE se află „în aceeași barcă”, unele se află în avangardă, „acolo unde apa e rece”, a mai spus Naumovas. „Apa ne stropește în față – apa războiului.”

Pentru țările din estul NATO, pregătirea pentru război nu este opțională – este urgentă. „Puține state UE sunt țări din prima linie. Pentru ele, problema este mai pertinentă”, a spus și Katarzyna Kacperczyk, subsecretara de stat a ministerului sănătății din Polonia.

Aflat la doar 50 de kilometri de granița externă a Uniunii Europene cu Belarus, spitalul Santaros Klinikos din cadrul Universității Vilnius dezvoltă infrastructura subterană, adăposturi, heliporturi și sisteme autonome care i-ar permite spitalului să funcționeze și dacă alimentarea cu electricitate și apă ar fi întreruptă.

În Estonia, în plus față de vestele antiglonț distribuite echipajelor de pe ambulanțe, acestea vor fi dotate și cu telefoane prin satelit pentru a putea comunica și dacă rețelele tradiționale cedează. Există și planuri pentru crearea o rețea independentă de internet, în caz de nevoie.

Generatoare electrice sunt montate în toate spitalele, după ce armata rusă a demonstrat în Ucraina că bombardează deseori instalațiile electrice care alimentează zonele civile.

„Știm cu siguranță că Rusia țintește infrastructura civilă și structurile energetice, iar asta înseamnă că nu poți avea astfel de situații în care spitalul nu funcționează pentru că există niște probleme la centrala electrică”, a spus Vaiknemets.

Sondaj în Lituania: un sfert din persoanele care lucrează în sistemul de sănătate ar fugi din țară dacă ar izbucni războiul

Multe spitale din Europa de Est, rămase din era sovietică, sunt extrem de vulnerabile. „Avem clădiri înalte, avem clădiri mari. Se află într-un singur complex, o singură zonă.” Estonia a început să își procure unități medicale mobile folosite în caz de urgență.

Chiar și cele mai bine pregătite spitale nu pot funcționa fără medicamente, provizii și echipamente, iar țările baltice își măresc stocurile ca să fie pregătite pentru incidente cu victime în masă.

Dar țările baltice sunt prea aproape de linia frontului ca să poată menține în siguranță proviziile, potrivit consilierului medical Jos Joosen care lucrează pentru Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE).

Astfel că țările UE trebuie „să identifice lucrurile care lipsesc, care sunt dificil de organizat, în special pentru națiunile mici”, potrivit lui Joosten. „Și, apoi, ar trebui să cedăm o parte din suveranitate, să lăsăm Uniunea Europeană să ia deciziile” în legătură cu distribuirea proviziilor de care este nevoie.

Un sondaj în Lituania a arătat că un sfert din persoanele care lucrează în sistemul de sănătate ar fugi dacă ar izbucni războiul, în timp ce mai puțin de 40% dintre acestea au răspuns că vor rămâne în țară. Ceva mai mult de 30% dintre ei au spus că nu sunt siguri ce vor face.

Când Rusia a invadat Ucraina, Noreikaite, la fel ca toți ceilalți paramedici, a trebuit să semneze o declarație prin care se angaja să rămână în țară și să lucreze și în caz de război.

„Dar cum ar fi cu adevărat – cine ar veni și cine nu – nu știu. Personal, eu nu am copii sau familie încă, așadar cred că aș rămâne”, a spus Noreikaite.

Medicii din țările baltice au fost șocați de rănile suferite de victimele războiului din Ucraina

În Estonia, situația este similară. „Există patrioți, echipajele de urgență, oamenii care știm fără dar și poate că vor rămâne”, dar aproximativ 50-60% din populația țării nu știe încă dacă ar rămâne în țară în caz de război, potrivit lui Vaiknemets.

În special, medicii care sunt părinți „nu văd cum ar fi potrivit pentru ei să își abandoneze copiii undeva și să fie în spital în timpul unei crize militare”, a spus și Rudolfs Vilde, un medic pneumolog din Letonia.

Lituania plănuiește organizarea a șapte exerciții coordonate împreună cu armata și alte 10 exerciții de apărare civilă pentru profesioniștii din domeniul medical. Unii dintre medici vor călători în Ucraina ca să învețe cum gestionează spitalele ucrainene bombardamentele, situațiile cu victime în masă și penele de curent.

Din cauza folosirii tot mai dese a dronelor în război, medicii din țările baltice care au mers în Ucraina să ajute echipele medicale din țara atacată de Rusia au avut de tratat răni pe care nu le mai văzuseră niciodată până atunci.

„Nu ne puteam imagina că ar arăta așa”, a spus Vaiva Jankiene, o asistentă și coordonatoare care lucrează pentru Blue/Yellow Medical, un proiect cu misiuni de voluntariat desfășurate în Ucraina de profesioniști din domeniul medical din Lituania.

În timp ce un spital lituanian ar putea avea de efectuat o amputare pe an, în Ucraina, întregi secții ale unui spital sunt pline de pacienți care au suferit una, două, trei sau chiar patru amputări și multe alte răni foarte grave.

Numărul victimelor într-un război Rusia-NATO va fi mult mai mare decât în Ucraina

Joosten, de la Serviciul European de Acțiune Externă, le-a cerut instituțiilor UE să creeze fonduri speciale pentru gestionarea victimelor militare și civile, precum și a populațiilor strămutate din cauza războiului, precizând că numărul victimelor va fi mult mai mare decât cel din Ucraina.

„Cei 4.000 de pacienți pe care i-am mutat din Ucraina – asta e nimic: 4.000 în trei ani. Hai să vorbim de 4.000 în două săptămâni, iar și iar... cifrele sunt foarte diferite atunci când războiul adevărat va începe”, a mai spus Joosten.

Nimeni nu știe când – sau dacă – războiul va veni. Dar, „criza nu strigă niciodată când o să vină”, după cum a spus Vaiknemets. De aceea, polonezii și balticii „trebuie să se pregătească pentru ce este mai rău, dar sperăm că nu se va ajunge la asta.”

Editor : Raul Nețoiu