„Germania s-a întors”, a declarat Friedrich Merz, cel care probabil va fi ales noul cancelar al Germaniei, astăzi. Ceea ce sună ca o promisiune pentru unii și o amenințare pentru alții este cu siguranță un semn că noua conducere germană va urmări să își asume un rol mai asertiv în politica europeană și mondială, scrie The Spectator.
Un interes mai mare față de politica externă a Germaniei
Merz nici măcar nu este încă cancelar, dar a fost deja dornic să semnaleze că va avea un interes mai activ față de politica externă decât predecesorul său.
Cancelarul Olaf Scholz, care își încheie mandatul de șef, și-a câștigat o oarecare reputație pentru reticența sa de a reacționa la evenimentele internaționale, în special la războiul din Ucraina. La scurt timp după începerea invaziei din 2022, a adoptat un profil atât de discret încât glumele de felul „Unde este Olaf?” au început să circule. Ceea ce Scholz numea „Besonnenheit” sau „prudență” a fost rapid etichetat „Scholzing” de către ucraineni, definit ca promisiunea de sprijin doar pentru a-l amâna.
Relația cancelarului Scholz cu unii lideri străini, în special cu președintele francez Emmanuel Macron, este atât de tensionată încât a exacerbat problemele, în loc să le atenueze.
Merz vrea să facă lucrurile diferit. La trei zile după ce partidul său a câștigat alegerile naționale din februarie, a călătorit la Paris pentru a-l vedea pe Macron și amândoi au promis că vor începe un „nou capitol” în relațiile franco-germane. Prima sa vizită în străinătate în calitate de cancelar este programată în Franța pe 7 mai, a doua zi după alegerea sa probabilă în funcție. Merz criticase anterior aspru conduita lui Scholz față de restul Europei, declarând chiar într-o discuție parlamentară că se simte „rușinat” în numele lui. Așa că acum are un punct de demonstrat: că poate face lucrurile mai bine.
Apel la zero tarife în comerțul transatlantic
Nu există nicio îndoială că Merz are ambiții mai mari pentru Europa și pentru rolul Germaniei în aceasta, în special în ceea ce privește politica economică. Elementul central al acestui aspect este pledoaria sa pentru un nou acord comercial între Uniunea Europeană și Statele Unite. „Cel mai bun lucru ar fi să ajungem cu toții la zero tarife în comerțul transatlantic”, a explicat el presei germane, „atunci problema este rezolvată”.
„Nu vreau să intrăm într-un război comercial deschis cu Statele Unite ale Americii și Republica Populară [Chineză]”, a declarat Merz luna trecută la o conferință a partidului său conservator, CDU. Pe lângă abolirea tuturor tarifelor, el a pledat și pentru o aliniere a standardelor, astfel încât „verificările tehnice cuprinzătoare” să devină redundante și să fie eliminate alte bariere comerciale.
Aceasta este o cerere ambițioasă. Negocierile au eșuat pentru Parteneriatul Transatlantic pentru Comerț și Investiții sau acordul TTIP, fiind blocate în timpul primei președinții a lui Donald Trump. Deși un război comercial deschis a fost evitat, negocierile nu au mai prins niciodată avânt și au fost închise oficial în 2019.
Merz ar putea găsi un aliat puternic în Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, care, în ciuda faptului că este mai explicit critică la adresa lui Trump decât Merz, a oferit Statelor Unite un acord pentru eliminarea tarifelor vamale la toate bunurile industriale. Deși este o aliată apropiată a rivalei lui Merz și fostului cancelar german Angela Merkel, nu trebuie subestimat faptul că von der Leyen este, de asemenea, o compatrioată germană și o colegă politiciană CDU. Ea va fi mai conștientă de nevoia specifică a Germaniei de a evita un război comercial cu America decât alți politicieni europeni. Merz ar trebui să poată crește influența Germaniei la Bruxelles, acolo unde Scholz a ales să nu o facă.
O coerență între Cancelarie și Ministerul de Externe
Mult mai mult decât Scholz, Merz pare să facă legături între proiectele sale interne și condițiile geopolitice ale acestora. Spre exemplu, în cazul politicii energetice. Practic, el vrea să rămână la același plan energetic pe care Germania l-a urmat ani de zile: surse regenerabile interne susținute de gaze importate. Acestea din urmă au reprezentat o mare bătaie de cap pentru Germania, pentru că sancțiunile împotriva Rusiei au creat o gaură uriașă în aprovizionare. Mai mult gaz a fost importat din SUA sub formă de GNL, iar acest lucru ar putea fi extins în continuare. Așadar, dacă Trump dorește ca deficitul comercial dintre Europa și America să fie abordat ca parte a unui acord comercial, este puțin probabil ca Merz să aibă o problemă cu energia ca parte a soluției. Trump a sugerat deja că un acord în acest sens ar putea fi posibil.
Mai important, SUA sunt cel mai important partener comercial al Germaniei. Modelul economic al Germaniei se bazează în mare măsură pe exporturi, iar soarta sa este, prin urmare, legată de fluxul de bunuri și servicii peste Atlantic. Dacă Merz dorește să aibă o șansă de a scoate Germania din situația dificilă pe termen scurt, trebuie să depășească cumva conflictul cu Washingtonul. Prin urmare, va face din acest lucru o prioritate pentru el însuși, în loc să se bazeze pe inițiativa ministrului său de Externe.
Sub conducerea lui Scholz, Ministerul de Externe și Cancelaria erau conduse de partide diferite, ale căror interese nu erau aliniate. Scholz este un social-democrat de centru-stânga. Ministrul său de Externe, Annalena Baerbock, este din Partidul Verde. Baerbock și-a urmat propria agendă declarată de „politică externă feministă”, care, deși nu a fost niciodată clar definită, se reduce la o abordare bazată pe valori, mai degrabă decât la Realpolitik. Ea a reușit chiar să elimine numele și portretul lui Otto von Bismarck din Ministerul de Externe. Primul cancelar german nu a fost doar un diplomat excepțional de priceput, ci și unul dintre cei mai proeminenți susținători ai conceptului de Realpolitik. Reticența lui Scholz în politica externă i-a oferit lui Baerbock mult spațiu de manevră, iar Germania a vorbit adesea cu două voci sau cu niciuna.
Ambiția lui Merz de a juca un rol-cheie în plan internațional
Noul cabinet va fi structurat diferit. Merz l-a nominalizat pe Johannes Wadephul în funcția de ministru de Externe, un parlamentar cu mandat îndelungat, cu o fire amabilă, considerată o caracteristică tipică germanilor din nordul țării. Poate părea o numire discretă, dar tocmai acesta este scopul. Nu este o coincidență faptul că Wadephul va fi primul politician CDU în acest rol în aproape șase decenii. Este coleg de partid și aliat. Practic, Merz s-a asigurat că politica externă poate fi controlată de la cancelarie - un lucru neobișnuit în politica germană recentă.
Merz este încă un jucător politic în mare parte nedovedit, în sensul că nu a deținut niciodată un rol guvernamental și se va implica din plin în preluarea funcției de conducere în perioade de criză. Nu se poate ști dacă următorul cancelar al Germaniei va avea curajul de a identifica și urmări interesele germane cu mai multă determinare decât precedentul. Dar pe ceea ce se poate conta este ambiția sa de a juca un rol cheie pe scena mondială.
Editor : Ș.R.
