Una dintre cele mai populare atracții din Paris, închisă pentru 5 ani. Urmează să fie „reinventată”

Când a fost deschis prima dată în 1977, Centrul Pompidou a șocat societatea pariziană. Imensul centru cultural, cu exteriorul său industrial și țevile expuse, viu colorate, ieșea în evidență la periferia binecunoscutului cartier Marais din capitala franceză, notează CNN. Construirea sa „pe dos” nu putea fi mai diferită de clădirile înconjurătoare, create în timpul renovării Parisului de către Georges-Eugène Haussmann în secolul al XIX-lea, cu ferestrele lor înalte caracteristice și balcoanele din fier forjat.

Dar acesta era scopul. Când fostul președinte francez Georges Pompidou și-a expus viziunea pentru această atracție, care avea să-i poarte numele, a fost inspirat de arhitectura spectaculoasă a muzeelor moderne precum Guggenheim din New York.

„Mi-aș dori cu pasiune ca Parisul să aibă un centru cultural, așa cum au încercat să creeze în Statele Unite cu un succes inegalabil până acum, care să fie în același timp și muzeu și centru de creație”, a spus el, într-un interviu pentru ziarul Le Monde în 1972.

Planul, așa cum îl vedea el, era să reunească diferite forme de artă sub același acoperiș, într-o structură impresionantă care să fie „atât modernă, cât și în continuă evoluție”.

Acum, în apropierea celei de-a 50-a aniversări, Pompidou se pregătește să se închidă pentru cinci ani pentru a începe următoarea etapă a acestei evoluții.

Inițiativa, care este susținută de Ministerul Culturii din Franța, își propune să pregătească clădirea pentru viitor, care este cunoscută local sub numele de Beaubourg.

Azbestul și amprenta uriașă de carbon, printre „problemele tehnice” ale Pompidou

Închiderea vine într-un moment în care lumea artei din Paris este deja în defensivă. Luna trecută, președintele Emmanuel Macron a anunțat o renovare majoră a Luvrului, după ce directoarea sa a avertizat despre degradarea muzeului istoric, care, spunea ea, amenință conținutul acestuia — inclusiv „Mona Lisa”.

Poate că nu are un Da Vinci, dar arta de la Pompidou nu este mai puțin impresionantă, cu colecția sa permanentă de 140.000 de piese care include lucrări de Picasso, Matisse și Chagall.

Aproximativ 3,2 milioane de persoane îl vizitează anual pentru expoziții, filme și spectacole — și pentru a beneficia de biblioteca națională, cunoscută sub numele de Bibliothèque publique d'information (BPI).

Mari părți ale Centrului Pompidou sunt gratuite, inclusiv Biblioteca de lectură publică și ceea ce mulți consideră a fi cea mai bună priveliște din Paris — accesibilă prin scările rulante care se întind pe fațada clădirii precum o „omidă”.

Considerat în 1977 ca fiind la înălțimea modernității, centrul se confruntă acum cu mai multe „probleme tehnice”, așa cum le descrie conducerea, care l-au făcut lent în adaptarea la secolul XXI.

Problema principală este azbestul, un material toxic folosit odinioară pe scară largă pentru ignifugare, care este prezent în întreaga structură și trebuie îndepărtat.

De asemenea, are o amprentă de carbon uriașă. Întins pe 10 niveluri extinse, Pompidou necesită cantități vaste de energie pentru încălzire iarna și răcire vara. Totodată, consolidarea măsurilor de securitate ale centrului este vitală într-o perioadă în care terorismul rămâne o amenințare constantă.

Toate acestea fac parte din renovarea tehnică, care este estimată să coste 260 milioane de euro, echivalentul a 282 milioane de dolari din bani publici.

Odată ce a devenit clar că Pompidou va trebui să se închidă până în 2030 pentru aceste îmbunătățiri vitale, președintele său, Laurent Le Bon, a identificat „o oportunitate fără precedent de a reinventa instituția” cu o transformare culturală masivă care ar „păstra ADN-ul său”.

Închiderea completă a Pompidou, „o greșeală gravă”, spun artiști din Franța

Vestea închiderii nu a fost primită universal în Franța. Anul trecut, mai multe personalități importante ale artei franceze au scris o scrisoare deschisă către guvern și au cerut revocarea deciziei. Ei au numit-o o „greșeală gravă” și o „lovitură majoră pentru viața culturală a țării noastre”.

Au recunoscut că azbestul trebuie îndepărtat, dar au cerut ca lucrările să fie făcute în etape, asigurând în același timp că Centrul Pompidou rămâne operațional — în special pentru că este o facilitate publică.

O serie de muzee private bine finanțate au apărut în Paris în ultimii ani, inclusiv Fundația Louis Vuitton și
Bourse de Commerce, care găzduiește colecția Pinault. Semnatarii au apreciat faptul că există astfel de locuri, dar au subliniat că Pompidou are un „rol de serviciu public” și au îndemnat guvernul să ia „măsurile necesare pentru a păstra acest simbol al culturii și modernității noastre”.

Cu toate acestea, deși astfel de opinii ar fi putut fi luate în considerare, închiderea va avea loc oricum.

Centrul cultural a fost încredințat firmei de arhitectură Moreau Kusunoki, în urma unei competiții acerbe pentru acest job. Planurile lor, care sunt estimate că vor costa 186 milioane de euro, echivalentul a 192 milioane de dolari, vor fi finanțate de centru și acorduri de sponsorizare.

Vor exista schimbări la scară largă ale interiorului și exteriorului, inclusiv plaza extinsă. Muzeul, Biblioteca de lectură publică, galeriile sale, cinematograful, zonele de spectacole și spațiile comerciale urmează să beneficieze toate de această restructurare.

Conducerea a numit 2025 „anul metamorfozei”, deoarece centrul va fi închis în etape. Filmele și spectacolele au fost oprite la sfârșitul lui decembrie, iar Bibliotecă de lectură publică va fi următorul care se va închide pe 2 martie, urmată de muzeu.

Centrul va trece printr-o „modernizare semnificativă”

În timp ce turiștii vor trebui să se descurce fără priveliștea spectaculoasă a orașului de la vârf până în 2030, Pompidou ține să sublinieze că nu este un rămas-bun, ci un la revedere — cu accent pe „reîntâlnire”.

Bibliotecă de lectură publică și Biblioteca Kandinsky a Pompidou, care deține peste 18.000 de lucrări tipărite ale marilor artiști din secolele XX și XXI, vor fi relocate în clădirea Lumière din arondismentul 12 al capitalei, timp de cinci ani, în timp ce filmele și spectacolele vor fi prezentate în alte locuri din Paris, inclusiv Grand Palais.

Părți din colecția permanentă a muzeului vor fi expuse în toată Franța și în restul lumii — inclusiv în instituțiile satelit ale Pompidou din Málaga și Shanghai.

Soții Nicolas Moreau și Hiroko Kusunoki, co-directori ai firmei de arhitectură, au declarat pentru CNN că sunt „onorați” să întreprindă modernizarea „foarte semnificativă” a locului.

Va exista o terasă panoramică pe acoperiș, iar designul general va funcționa în jurul îmbinării „interfeței” dintre interior și exterior. Designul lor, care va implica reciclarea extensivă a deșeurilor din vechea clădire, va include și „hub-ul noii generații”, un loc gratuit conceput pentru a încuraja joaca și creativitatea pentru copiii cu vârste între zero și 15 ani.

Planurile de a „coloniza” marea parcare subterană a centrului reflectă lumea noastră în schimbare, a spus Moreau.

„A fost făcută pentru a găzdui autobuze, așa că are tavane înalte și dimensiuni care pot găzdui cinematografe și galerii. Dar în Paris există acum o mare mișcare împotriva mașinilor în centrul orașului, ca în toate orașele europene”, a spus el.

Cheia renovării este ceea ce Moreau descrie ca „transversalitate”, ceea ce înseamnă efectiv că diferitele zone vor fi mai puțin definite și vor curge unele în altele.

„Ne-am propus să avem un hub cultural care să treacă prin diferite domenii, de la cărți, cinema, artă spectacol, sculptură, pictură”, a explicat el.

Moreau Kusunoki, care va colabora cu designerul asociat Frida Escobedo Studio din Ciudad de Mexico la renovarea BPI (Bibliotecă de lectură publică), a explicat cum va funcționa acest lucru.

Ar putea însemna „plasarea unor opere de artă în bibliotecă” sau organizarea unor expoziții legate de cărți în galerii. „Acest lucru ar trebui să se întâmple nu doar între bibliotecă și colecția de artă, ci și în spațiul comercial, lumea copiilor și subsol”, a adăugat Moreau.

Cei doi plănuiesc să conserve „conceptul de bază” al Pompidou ca „fabrică de artă” așa cum a fost conceput de arhitecții originali, regretatul Richard Rogers și Renzo Piano, care a fost consultat despre transformare.

„Pompidou nu va mai fi o instituție, ci o extensie a orașului”

Comentând planurile, Piano a precizat, într-un comunicat de presă: „Proiectul este în deplină concordanță cu arhitectura clădirii, lăsând în același timp loc pentru reînnoirea viitoare și menținându-și integritatea”.

Kusunoki a spus despre centru: „Este mereu în mișcare, producând, fiind creativ. Acest spirit este conceptul de bază și va fi conservat”.

Dar o parte cheie a viziunii originale va fi pusă sub semnul întrebării, au adăugat cei doi.

„În anii '70 visau la informație. Fațada a fost proiectată cu un ecran uriaș și un proiector enorm”, a spus Moreau.

Dar timpurile s-au schimbat și la fel și ceea ce vrem de la un centru de artă, consideră ei.

”Oamenii visau la mai multe mașini, la transport, mașinării. etc. Informația era visul — era viitorul. Dar astăzi suntem saturați”, a explicat Kusunoki.

„Supra-informația a ucis o parte din imaginație și poate chiar a ucis motivația de a face lucruri fizice. Rapiditatea, mărimea, zgomotul erau poate visate, dar astăzi suntem obosiți de asta”, a adăugat el.

Arta în Franța a fost mult timp considerată ca fiind „în interesul public”, au explicat ei, și acest lucru este în centrul viziunii lor.

Centrul Pompidou este un „adăpost social”, care va fi mai degrabă despre a fi „lent și analog” decât au intenționat Piano și Rogers, și va inspira o generație mai tânără care a devenit oarecum „izolată și puțin victimă a dezvoltării digitale”, conform lui Kusunoki.

„Suntem despre crearea unui loc de angajament social fizic unde mergi fizic și îți miști corpul și întâlnești oameni. Pompidou nu va mai fi o instituție, ci o extensie a orașului”, a conchis Moreau.

Editor : Ana Petrescu