Legătură periculoasă: De ce nu poate Europa să renunțe la gazul rusesc
Comisia Europeană a prezentat, după luni de amânări, un plan detaliat pentru eliminarea combustibililor fosili rusești din mixul energetic al Uniunii Europene până în 2027. Totuși, specialiștii avertizează că noile dependențe riscă să submineze acest efort.
Comisarul european pentru Energie, Dan Jorgensen, a prezentat, marți, planul care prevede interzicerea semnării de noi contracte pentru gaze naturale cu furnizori din Rusia până la finalul anului 2025 și renunțarea completă la importurile de gaze rusești până în 2027.
Deși importurile generale de combustibili fosili din Rusia au scăzut după invazia în Ucraina, în 2024 importurile europene de gaze naturale lichefiate (GNL) din Rusia au crescut cu 18%, potrivit Eurostat. În total, UE a plătit anul trecut 23 de miliarde de euro pentru combustibili fosili proveniți din Rusia, fonduri care au alimentat mașinăria de război a Kremlinului.
Potrivit lui Pawel Czyzak, cercetător la think tank-ul Ember, citat de DW, pachetul legislativ reprezintă o reacție la pierderea entuziasmului politic privind independența energetică față de Rusia. Deși ponderea gazului rusesc în importurile UE a scăzut, aceasta rămâne între 17,5% și 19%.
GNL-ul rusesc nu a fost inclus până acum pe lista sancțiunilor impuse de Uniunea Europeană, iar fluxurile continuă să ajungă în Franța, Belgia și Spania. Franța, în special, și-a crescut importurile cu 81% în 2024, plătind 2,68 miliarde euro Rusiei.
„Odată ce gazul ajunge în rețea, nu mai poate fi urmărit. Devine imposibil de spus dacă mai este gaz rusesc sau nu”, explică Ana Maria Jaller-Makarewicz, analist IEEFA.
În orice caz, programul REPowerEU, lansat în 2022, promitea diversificarea surselor și creșterea ponderii regenerabilelor. Totuși, Czyzak avertizează că UE a trecut de la un furnizor la altul — în prezent, SUA domină importurile europene de GNL, iar relația devine... tensionată.
„Statele Unite își folosesc poziția de putere pentru a pune presiune pe Europa să cumpere gaz. De la revenirea lui Trump, e greu de spus dacă SUA mai pot fi considerate un partener de încredere”, afirmă acesta.
Prețurile gazelor naturale în Europa au crescut cu 59% în 2024. Deși au scăzut ușor după sezonul rece, rămân cu mult peste nivelurile de dinainte de război, slăbind astfel competitivitatea industriei europene în fața SUA și China.
Specialiștii internaționali mai spun că soluția pe termen lung nu este schimbarea furnizorilor, ci reducerea consumului de gaz, respectiv creșterea producției din surse regenerabile.
